Mda,

Trist, revenit intre mitici, dupa vreo 10 zile pe alte plaiuri… si tocma cand m-am obisnuit si eu cu civilizatia, it hit me. Primul lucru cand am ajuns la aeroport, am constatat ca troller-ul avea husa sfasiata… Si normal, cica sa depunem plangere… da de unde. De la informatii am fost redirectionati la lost&found, de acolo la plecari la ghiseul companiei, de acolo inapoi la lost&found unde cu ticket-ul bagajului, biletul de avion si pasaportul am reusit sa facem o plangere… Acuma sa nu credeti ca am terminat. Nici pe departe! Maine cica trebuie sa sunam la compania aeriana, cu numarul plangerii si sa vorbim cu ei… Deh, am iesit din aeroport, plin de mujici “un taxi domnu’?”. Al naibi, credeam ca astia au disparut! In fine, am luat expresul, pana la Casa Presei, nimic deosebit, cu exceptia faptului ca a facut o ora de la Aeroport pana acolo, ca deh, trafic… De acolo, vestitul 41. Unde instant am devenit sandvis, ca sa nu mai zic ca la 2 metri de mine, era un grup vesel cu manele’n telefon… Intr-un final am ajuns si acasa, si nu pot sa spun decat atat: daca nu ai pentru cine sa te intorci, sigur nu ai pentru ce.

Si ca mi-am adus aminte. Cand am plecat de aici, asteptam linistit la aeroport, si apar 3 tipi cu un ghid. Isi iau la revedere “I hope that you enjoyed your time here bla bla bla” , tipii foarte joviali “Yes, we had an excelent week here, you are very nice people, nice places, we’ll be back for sure”. Intamplarea a facut ca jumatate de ora mai tarziu, sa stam la mese invecinate in duty free, si am cam auzit fara sa vreau ceea ce gandeau defapt “tell you kids and your friends never to come in this shit hole!”. Cam asta a fost cea mai blanda fraza referitor la Romanica… Acum pot sa-i spun ca ii inteleg.

P.S. Vamesii ungari sunt de kkt. Mult mai naspa decat ai noi. Norocul meu ca o mai rup ungureste, ca altfel stateam mult si bine la control pe acolo. Si am aflat ca in ungureasca din Ungaria apa minerala e asvanyviz pe cand in maghiara din Ardeal din cate stiu eu ii zice borviz.