In Ro. sindicalismul nu e forma de protejare pe care o intalnim in vest. La noi sindicalismul este o mare abureala. E un fel de socialism-comunist. Sa va povestesc ce inseamna sa fi lider de sindicat. Nu dau nume. In anii 90 exista un tip, mai rasarit la minte, intre toti strungarii dintr-o fabrica. A prins momentul, a vazut ca se poate, a facut un sindicat, care sa reprezinte muncitorii din fabrica. A facut un Caritas mai mic, normal nu i-a iesit, dar nu l-a tras nimeni la raspundere pentru ca, cei mai multi dintre cei pagubiti erau de fapt cei pe care ii reprezenta. Fabrica, ca sa aiba liniste, a acceptat capusarea de catre firma dansului. Dupa cativa ani, fabrica a inceput sa mearga in pierdere. S-a ajuns aproape de faliment. S-a privatizat prin cumpararea de actiuni de catre angajati (Mebo se cheama metoda daca nu ma insel). Binenteles, angajati au primit fiecare actiuni iar liderul de sindicat a devenit director peste tot. Moment in care nu stiu ce s-a mai intamplat pentru ca am plecat din oras, dar nu am auzit pe nimeni sa spuna ca mai lucreaza acolo, sau sa-mi zica cineva ca fabrica merge. Si uite asa, din nimic, s-a trezit un om bogat. Atat timp cat fii-su conduce o masina de 100.000€ ma cam indoiesc ca n-au bani de paine.

Ma uitam la un chestionar de pe EVZ. Cica majoritatea cred ca e indreptatita greva de la Mioveni. Eu zic ca nu. Nu pentru ca muncitorii nu ar merita mai multi bani. Ci pentru ca intotdeauna exista alte interese. BNS-ul a semnat cu PSD o alianta pentru locuri in conducerea politica (Parlament, consilieri prin orase etc.). Sa nu uitam ca timp de 4 ani romanii nu au dus-o mai bine ca acum. Dar grevele erau rare. De ce? Pentru ca si atunci exista acest acord intre sindicate si guvern. Atunci cand poti prostii o masa de oameni pentru nevoia ta de putere, se cheama santaj. Asta se intampla la Mioveni. Cineva si-a dat seama ca poate roade mai multe ciolane deodata si au trecut la actiune. La Lugoj, a murit o persoana si alte doua sunt in stare critica la spital. In locul muncitorilor de acolo refuzam sa mai lucrez pana cand nu se lamurea ce se intampla acolo. Dar, dincolo de sanatate, sau chiar viata, pentru muncitorul de rand conteaza banul. Acel ban care-i permite sa-si intretina familia, si din aceasta cauza, intotdeauna se va trezi unul mai destept care sa ii manipuleze. Si daca lui nu ii iese nimic, nu misca un deget.

Brucan a gresit cu prognoza. Eu sunt convins ca o sa fiu demult in pamant atunci cand romanul va avea intradevar cultura si mentalitatea democratica.