Am observat ca sunt inca destui care regreta “vremurile apuse”, si fiecare are motivele lui, mai mult sau mai putin intemeiate. Eu fac parte din generatia de “experiment” daca as putea numi-o astfel. Imi povestea mama ca pana prin anii ‘80 era destul de ok. Mancarea si utilitatile nu era rationalizate, aveai o oarecare libertate, si oamenii erau relativ fericiti. In ‘81 m-am nascut eu. Ce-i drept nu mai tin minte primii ani de viata, dar tin minte ca am invatat sa scriu la lumanare pentru ca deja curentul era rationalizat, si tin minte ca se sincroniza cu cele doua ore de emisie TVR. Desi ai mei parinti nu m-au trimis niciodata la cozi, tin minte dimineata cand plecam la scoala cozile la lapte din spatele blocului, dupa masa cozile la paine, sau pubela de gunoi din fata magazinului de carne care era tot timpul plina de legume stricate, pentru ca daca totusi reuseai sa cumperi ceva erai conditionat sa cumperi si o punga cu legume. Tin minte cat de fericit eram cand aducea tata o ciocolata, sau o banana, micile rasfatari cu Kent sau cafea ale parintilor, si linistea. La scoala, eram intr-o clasa cu copii de cadre(ofiteri de armata sau politie), toti imbracati la fel, toti la fel de inocenti, fara sa intelegem de ce noi mergem “acolo” la scoala, in timp ce prietenii din fata blocului mergeau in alta parte. Scoala era destul de departe de casa, si cateodata veneam pe jos, mai ales vara, mai mult din placerea de a ma plimba. In fata blocului eram vedeta, si desi eram un copil timid, prietenii nu lipseau pentru ca aveam “artex”(pentru cine nu stie, minge de fotbal din piele). Apoi, intr-o zi de iarna, eram la bunica in vacanta cand am vazut ca lumea din sat incepe sa se agite. Bunica mi-a facut bagajele, ne-am urcat in tren si am plecat spre casa. M-am mirat ca e trenul gol, desi de cele mai multe ori ne chinuiam sa urcam in el din cauza aglomeratiei, am ajuns acasa si am gasit-o pe mama plangand. Era inceputul schimbarii. Ca o ironie, cadoul de Craciun a fost un pistol de plastic care tragea cu bile, o adevarata raritate pe vremea aia. Pe tata l-am vazut cateva zile mai tarziu, schiopata. Un glont ii arsese gamba. Pe urma a urmat fericirea si pentru o perioada totul parea ok. Prin iunie, intr-o zi l-am vazut pe tata suparat. Imi tot spunea ca “iar o luam de la capat”, dar nu intelegeam prea bine ce se intampla. Obisnuia sa ma ia cu el sambata la cumparaturi, sau la terasa la un suc. Stateam cu vecinii la terasa si il intrebau ce-i de facut. Si tata nu zicea nimic. In toamna, cand am inceput din nou scoala, aveam alta invatatoare, nu stiu ce s-a intamplat cu cea care am avut-o in primii 2 ani. Dar totul era schimbat. Apoi am aflat ca trebuie sa mergem doua ore pe saptamana la lectii de limba maghiara. In toamna urmatoare am fost dus la alta scoala, dar eram fericit ca mergeam la aceiasi scoala cu prietenii din fata blocului. Am aflat apoi ca scoala unde invatasem pana atunci s-a transformat in scoala cu predare in limba maghiara. Anii au trecut, cu bucuria primului televizor color, gumei turbo, desenelor cu Sandy Bell si alte asemenea. Am facut liceul la cea mai buna scoala din judet, unde un 8 la chimie era un adevarat succes, si a venit Bacul. In acelasi an a inceput reforma in invatamant, asa ca brusc, cu vreo 4 luni inainte am aflat ca vom da bacul din 7 materii fara sa putem alege sportul(pana la noi se dadea mate, romana, o materie in functie de profil, si sportul). Facultatile au inceput sa renunte la examen, si se intra pe baza notelor din liceu, asa ca, desi am trecut de bac, noi in marea majoritate am cam busit-o cu facultatea. Ne-a luat 2-3 ani sa ne dezmeticim si sa alegem fiecare un drum de urmat. Si ne-am descurcat fiecare cum am putut mai bine. Astazi am ajuns la varsta la care ne gandim la copii(daca nu ii avem deja), la familie, la casa, la o siguranta materiala. Noi am fost o generatie prea tanara pentru a prinde apartamente si munca de la stat, prea tineri pentru a incepe o afacere atunci cand existau oportunitatile, si suntem inca prea tineri pentru a putea influenta politic. Am fost generatia care atunci cand a avut nevoie de un ajutor am fost refuzati. Ne-am nascut in intuneric, cu mancare la ratie, am ajuns la varsta adolescentei in plina recesiune economica cand Ciorbea ne indemna sa strangem cureaua, iar acum ajungem la maturitate intr-o Romanie in care jumatate din forta de munca e plecata afara, in care institutiile statului inca se mai comporta cu noi ca si cum am fi niste sclavi, in care speculantii si afaceristii dubiosi se dau cu Suv-uri si dicteaza piata imobiliara, o Romanie in care imparteala intre nomenclaturisti si muncitori s-a transformat in imparteala intre “afaceristi” si restul.
Probabil, la batranete, vom fi precum strabunicii nostri, care s-au nascut in primul razboi mondial, au luptat in al doilea, si au schimbat 3 regimuri politice. Cine a avut ocazia sa vorbeasca cu o astfel de persoana, care sa mai fie si lucida in gandire, ar vedea intelepciunea in vorbele lor. Au fost oameni care au cunoscut si binele si raul. La fel si noi, am crescut intr-o Romanie a schimbarii, am cunoscut binele si raul, iar acum tragem o linie si le impartim. Fiecare cu dreptatea noastra.