Da, stiu n-am mai scris demult, dar voi incerca sa recuperez. Am avut destule evenimente in viata mea si inca ma mai asteapta multe altele in viitorul apropiat, dar, vorba cuiva “toate trece…”.

De ceva vreme adorm cu antena3, respectiv “In gura presei” . Astazi, m-a mancat undeva sa intru pe site-ul lor, avand in vedere ca aproape la fiecare emisiune e pomenit. Ce-i drept, mi-a luat ceva pana am gasit forumul de discutii, site-ul in sine pare foarte dezorganizat, cu un content pus de-an pixulea pe acolo, dar cea mai tare faza… Oare nu s-a prins pana acuma nimeni ca au probleme cu diacriticele? Ex…

In loc de 400 si ceva de taxe pe care le platim, nu ar fi mai simplu sa platim o taxa pe orice? Si inca nu inteleg de ce noi platim pentru viitorul luminos pe care l-au construit inaintasii nostri pentru noi, si pentru batranetea lor. Mai pe scurt, asta ati vrut, asta aveti la batranete. Si eu am bunici, si ei se descurca greu cu pensia, dar nu inteleg de ce eu, sunt f**tut in c*r de stat pentru orice venit, in loc sa fiu incurajat sa-mi intemeiez o familie, sa fac copii etc… Chiar ma gandeam azi, in timp ce ma jucam involuntar cu verigheta… Cica primaria imi da 200€ ca ma insor. Dar, pana acolo trebuie sa fac nise analize care costa min. 30€, schimbatul buletinului pentru nevasta, plus restul de acte pe numele nou, plus multe alte mici chestii care costa bani. Asta doar daca las simbolistica in treaba ei. Daca ma apuc sa adaug la costuri verighetele deja sarim peste cei 200€. In aproape orice tara civilizata tinerii sunt incurajati sa invete, sa lucreze, sa faca copii etc. La noi? La 18 ani statul iti da un sut in fund si zice nema alocatie, daca ai parinti saraci care nu te pot tine in facultate, e problema ta, chiar daca tu esti mai destept decat multi care ajung pe acolo. Nu ai casa? Pai si eu, STATUL, ce vrei sa fac? Descurca-te. Uite eu si cu niste baieti smecheri umflam un pic piata, ca sa te ajutam sa-ti iei o rata ceva. Ce zici? Suna bine nu? Daca nu, stai in chirie, oricum nu conteaza ca tot lasi jumate de salariu cel putin. Nu ai loc de munca? Nici o problema, ia de aici un loc de munca la 5 mil. salariu. Cum? Pleci in Spania ca nu-ti convine? Haide ma, ce esti nasoleanu. Pai eu pe cine mai impozitez sa dau pensii? Voi aia de acolo! Da, voi, ia ziceti repede cum de v-ati permis o rata la apartament? A, adica nevasta 30mil. cu tine 30mil. iese de-o rata… Ahaa, auziti, da voi copii faceti? Da, deci faceti… bine, pai in cazul asta eu zic ca va ajung 8 mil. in loc de 30 sa traiti 3 si sa va platiti rata la apartament, ca daca nu prindeti nas si nu e bine.

Romania incepe sa puta. Aud din ce in ce mai multi oameni care regreta ca au ales sa ramana in Romania. Teoretic, nivelul de trai a crescut. Practic, puterea de cumparare e super mica. Si ce ma doare cel mai tare e ca romanul e bleg. Tace, si lasa capul jos.

O alta chestie care ma enerveaza e stilul “pick me!, pick me!” . Cel mai bun exemplu e roblogfest-ul. Sa-ti faci reclama proprie pentru voturi de “cel mai bun” etc. e un pic cam deplasat. E la fel de aiurea ca site-urile pe care vezi chestii de genul “daca vrei sa te bucuri in continuare de acest site, da click pe reclama”.

Se pare ca in ziua de azi, in .ro daca esti blogger de oarecare succes, te imbeti cu apa rece. Adica brusc incepi sa crezi ca un blogger poate rezolva orice neajuns din online. Azi am citit un post despre cum un site care are 20.000 de unici are nevoie de angajati, si de ce nu ar angaja bloggeri sa le faca treaba… Personal eu zic ca e una din multele aberatii. Pe scurt, sa zicem ca eu am un site de rezervari pentru bilete de avion online. Sa zicem ca eu am 20.000 de unici pe saptamana. Ok, imi angajezi niste bloggeri ca sa ce? Sa zambeasca frumos cand dau biletele? Sa se bage in soft sa programeze? cei mai multi habar n-au la ce foloseste algoritmul lui Dijkstra, sau clopotul lui Gauss, asa ca…

Sa zicem ca totusi am un site de review-uri/news etc… In principiu ceva ce implica oaresce butonare, imaginatie si mult scris. Iarasi o problema. Sa zicem ca imi iau cativa bloggeri sa scrie. Dar nu il pot lua pe Zoso sa scrie despre retete culinare si review-uri de restaurante, sau pe Piticu sa imi scrie articole despre masini ca probabil l-ar umple de Kia. Si exemplele pot continua.

Sau cum sa fentezi feed readerele sa-ti afiseze stirea in top…
Se pare ca evz-ul are experti futurologi, si Irak-ul va fi in acelasi kkt si peste 12 ani…

Am observat ca sunt inca destui care regreta “vremurile apuse”, si fiecare are motivele lui, mai mult sau mai putin intemeiate. Eu fac parte din generatia de “experiment” daca as putea numi-o astfel. Imi povestea mama ca pana prin anii ‘80 era destul de ok. Mancarea si utilitatile nu era rationalizate, aveai o oarecare libertate, si oamenii erau relativ fericiti. In ‘81 m-am nascut eu. Ce-i drept nu mai tin minte primii ani de viata, dar tin minte ca am invatat sa scriu la lumanare pentru ca deja curentul era rationalizat, si tin minte ca se sincroniza cu cele doua ore de emisie TVR. Desi ai mei parinti nu m-au trimis niciodata la cozi, tin minte dimineata cand plecam la scoala cozile la lapte din spatele blocului, dupa masa cozile la paine, sau pubela de gunoi din fata magazinului de carne care era tot timpul plina de legume stricate, pentru ca daca totusi reuseai sa cumperi ceva erai conditionat sa cumperi si o punga cu legume. Tin minte cat de fericit eram cand aducea tata o ciocolata, sau o banana, micile rasfatari cu Kent sau cafea ale parintilor, si linistea. La scoala, eram intr-o clasa cu copii de cadre(ofiteri de armata sau politie), toti imbracati la fel, toti la fel de inocenti, fara sa intelegem de ce noi mergem “acolo” la scoala, in timp ce prietenii din fata blocului mergeau in alta parte. Scoala era destul de departe de casa, si cateodata veneam pe jos, mai ales vara, mai mult din placerea de a ma plimba. In fata blocului eram vedeta, si desi eram un copil timid, prietenii nu lipseau pentru ca aveam “artex”(pentru cine nu stie, minge de fotbal din piele). Apoi, intr-o zi de iarna, eram la bunica in vacanta cand am vazut ca lumea din sat incepe sa se agite. Bunica mi-a facut bagajele, ne-am urcat in tren si am plecat spre casa. M-am mirat ca e trenul gol, desi de cele mai multe ori ne chinuiam sa urcam in el din cauza aglomeratiei, am ajuns acasa si am gasit-o pe mama plangand. Era inceputul schimbarii. Ca o ironie, cadoul de Craciun a fost un pistol de plastic care tragea cu bile, o adevarata raritate pe vremea aia. Pe tata l-am vazut cateva zile mai tarziu, schiopata. Un glont ii arsese gamba. Pe urma a urmat fericirea si pentru o perioada totul parea ok. Prin iunie, intr-o zi l-am vazut pe tata suparat. Imi tot spunea ca “iar o luam de la capat”, dar nu intelegeam prea bine ce se intampla. Obisnuia sa ma ia cu el sambata la cumparaturi, sau la terasa la un suc. Stateam cu vecinii la terasa si il intrebau ce-i de facut. Si tata nu zicea nimic. In toamna, cand am inceput din nou scoala, aveam alta invatatoare, nu stiu ce s-a intamplat cu cea care am avut-o in primii 2 ani. Dar totul era schimbat. Apoi am aflat ca trebuie sa mergem doua ore pe saptamana la lectii de limba maghiara. In toamna urmatoare am fost dus la alta scoala, dar eram fericit ca mergeam la aceiasi scoala cu prietenii din fata blocului. Am aflat apoi ca scoala unde invatasem pana atunci s-a transformat in scoala cu predare in limba maghiara. Anii au trecut, cu bucuria primului televizor color, gumei turbo, desenelor cu Sandy Bell si alte asemenea. Am facut liceul la cea mai buna scoala din judet, unde un 8 la chimie era un adevarat succes, si a venit Bacul. In acelasi an a inceput reforma in invatamant, asa ca brusc, cu vreo 4 luni inainte am aflat ca vom da bacul din 7 materii fara sa putem alege sportul(pana la noi se dadea mate, romana, o materie in functie de profil, si sportul). Facultatile au inceput sa renunte la examen, si se intra pe baza notelor din liceu, asa ca, desi am trecut de bac, noi in marea majoritate am cam busit-o cu facultatea. Ne-a luat 2-3 ani sa ne dezmeticim si sa alegem fiecare un drum de urmat. Si ne-am descurcat fiecare cum am putut mai bine. Astazi am ajuns la varsta la care ne gandim la copii(daca nu ii avem deja), la familie, la casa, la o siguranta materiala. Noi am fost o generatie prea tanara pentru a prinde apartamente si munca de la stat, prea tineri pentru a incepe o afacere atunci cand existau oportunitatile, si suntem inca prea tineri pentru a putea influenta politic. Am fost generatia care atunci cand a avut nevoie de un ajutor am fost refuzati. Ne-am nascut in intuneric, cu mancare la ratie, am ajuns la varsta adolescentei in plina recesiune economica cand Ciorbea ne indemna sa strangem cureaua, iar acum ajungem la maturitate intr-o Romanie in care jumatate din forta de munca e plecata afara, in care institutiile statului inca se mai comporta cu noi ca si cum am fi niste sclavi, in care speculantii si afaceristii dubiosi se dau cu Suv-uri si dicteaza piata imobiliara, o Romanie in care imparteala intre nomenclaturisti si muncitori s-a transformat in imparteala intre “afaceristi” si restul.
Probabil, la batranete, vom fi precum strabunicii nostri, care s-au nascut in primul razboi mondial, au luptat in al doilea, si au schimbat 3 regimuri politice. Cine a avut ocazia sa vorbeasca cu o astfel de persoana, care sa mai fie si lucida in gandire, ar vedea intelepciunea in vorbele lor. Au fost oameni care au cunoscut si binele si raul. La fel si noi, am crescut intr-o Romanie a schimbarii, am cunoscut binele si raul, iar acum tragem o linie si le impartim. Fiecare cu dreptatea noastra.

1. Pentru ca esti mai rapid cu orice alt mijloc de locomotie (inlusiv mersul pe jos) intr-o zi normala.
2. Pentru ca daca ziua nu mergi cu masina din cauza traficului, noaptea nu mai gasesti loc de parcare la intoarcere.
3. Pentru ca in weekend in orice directie mergi, e imposibil ca tu sa fi singurul bucurestean care merge in directia aia. Cel putin alte 100 de masini vor pleca in aceasi directie cu tine, la momentul la care te-ai hotarat tu sa pleci.
4. Pentru ca daca totusi faci cele de mai sus, e imposibil sa nu ai cel putin o tamponare intr-un an, sau sa nu-ti gasesti masina zgariata in parcare (eu le-am patit pe amandoua).
5. Pentru ca oriunde mergi prin tara, numarul de Bucuresti este dispretuit, din prisma celorlalti 100 care pleaca odata cu tine si se cred piloti de curse, parcheaza aiurea(daca se poate in Bucuresti, sigur se poate si acolo), nu stiu sa faca diferenta intre faza scurta si faza lunga, si mult altele.
6. Pentru ca din cauza punctului 5, daca totusi esti corect dar intra altul in tine 99% esti scos vinovat si pasibil de linsaj.

Happy driving:)

Ia cititi si va minunati de acest articol de mare angajament. Ok, true nici eu nu sunt de acord cu asta, dar ce te faci cand tocmai tu ai pe site asa ceva? link link link … Aveti dreptate, nu e nevoie decat de doua click-uri. A si da, cautarea e tot prin cuvinte nerelevante. de exemplu, cautati “Vremea”.

In fiecare zi incerc sa muncesc cat mai mult, sa produc cat mai multe idei care sa rezulte intr-un venit, incercand sa construiesc un viitor mai bun pentru noi. Atunci cand fac o pauza si merg la o tigara, mintea mea macina idei de viitor, solutii, proiecte, planuri… Imi sacrific prezentul nostru, pentru viitorul nostru, uitand cateodata ca fara prezent, viitorul nu poate fi in doi. E ca un dus rece, si atunci simt o nevoie nebuna sa te tin in brate si sa te alint, si sa uit de viitor, sa existe doar noi…

Zoso explica despre teoria bancilor si incotro ne indreptam.

Si eu ca si el, nu am credite. Am un singur credit, luat in lei pentru masina, dar in niste conditii destul de bune pentru mine zic eu. Rata e fixa pe toata perioada creditului, este in lei, si masina a fost cumparata la promotie(versiunea full, la pretul ei de baza)+dacia veche. Adica, din punctul meu de vedere, practic am platit masina, pentru ca daca era sa o cumpar cu banii jos plateam cu vreo 4000€ mai mult, insemnand exact dobanda bancii. Deci tot pe acolo.

Pe mine ma surprind cei care isi fac credite pentru case/apartamente etc. Ceea ce nu realizeaza cei mai multi, este faptul ca platesc pentru casa aia un pret oricum dublu fata de valoarea reala, si cel mai important lucru: platesc 3 case pentru confortul de a sta in una. Pentru un credit luat pe 25-30 ani, chiar si la o dobanda buna, ajungi sa platesti de 3 ori valoarea contractata. Dar, partea cea mai nasoala este faptul ca oricum tu platesti un credit. Chiar daca tu nu te imprumuti, de fiecare data cand cumperi ceva contribui la cel putin un credit luat. De ce zic asta?

Sa luam de exemplu painea. Agricultorul ia un imprumut ca sa-si poata finanta insamantarea, forta de munca, recoltarea samd. Astfel un kilogram de grau care in mod normal ar trebui sa coste 1 leu sa zicem, el mai pune un 20% sa acopere dobanda bancii. Astfel el vinde catre brutarie kilogramul cu 1.2 lei. Brutaria, la randul ei are contractat un credit pentru utilaje sa zicem. Mai punem costul apei+sarea+forta de munca, si produsul final, respectiv painea ajunge sa coste 2 lei. Dar, la acesti 2 lei, brutaria mai punem inca 20% care reprezinta dobanda bancii, si astfel vinde painea catre distribuitor cu 2.4 lei. Distribuitorul are un credit contractat pentru parcul de masini, asa ca pe langa motorina+piese de schimb+forta de munca care il costa sa zicem 0,6lei/paine. Deci painea noastra ajunge sa coste 3 lei, la care distribuitorul mai pune 20% dobanda bancii. Astfel in supermarket painea ajunge la 3.6 lei, care supermarket are un credit luat pentru amenajarea spatiului. Supermarketul mai pune si el adaos comercial iar painea ajunge la 4 lei+20%dobanda si asa ca ajungi sa cumperi painea cu 4,8 lei. In acest pret nu intra TVA, si alte taxe pe care le mai percepe statul in decursul drumului dintre grau si supermarket, dar ati prins ideea. Acum, diferenta dintre pretul fara dobanzile bancilor si pretul final e uluitor: 2lei. Adica, tu dai aproape 50% din banii tai bancilor. Pentru ca ai cumparat ceva.

Sa zicem ca in acest ciclu nu toti participantii au credite luate, dar este aproape imposibil ca unul din ei sa nu aiba un credit luat, care binenteles, se reflecta in pretul final. Asa ca, toti suntem datori bancilor, constient sau nu. A, si sa mai spun si faptul ca cel putin 20% din orice cumperi merge la stat? Ca de aia e TVA-ul…

Pe scurt, 6 luni pe an muncesti moca. In celelalte 6 luni, 1 luna jumatate muncesti pentru dreptul de a cumpara, si inca 2 luni pentru datoria altuia. Concluzia? Sclavagismul a ramas, doar metodele s-au schimbat.