Ieri m-am trezit mai tarziu. Sa ma bucur ca nu mai e aglomerat la metrou sau sa fiu suparat ca ajung tarziu la munca? Si una si alta. Cand am iesit din casa, credeam ca am ajuns intr-o mlastina, peste tot doar balti, jeg si noroi. Seara am vrut sa platesc factura la Vodafone, si cum Unirii e la doi pasi de mine m-am dus acolo. Inauntru ziceai ca a venit Mos Craciun in vizita. Am crezut ca isi cumpara lumea telefoane, si alte d’astea. Am tras un bon de la intrare: numar predestinat: 966. Ma uit la casa: 893. Zic hai ca nu o fi asa de rau. Am stat 10 minute, m-am uitat din nou: 897. In ritmul asta chiar ma apuca Craciunul acolo asa ca am plecat. Dupa ce am patit-o de doua ori cu pasajul de legatura dintre magistrale, ca am ramas blocat pe acolo cateva zeci de minute, am zis ca e mai sanatos sa intru pe partea cealalta la metrou, direct. Am coborat. Surpriza, peronul plin, ma uit la ceas, blocat la 0:00. Clar, n-a mai venit nici un tren de cel putin 10 minute… Prin jurul meu maimute care mai de care sa surprinda aglomeratia cu telefonul mobil. Vine metroul, am stat linistit pentru ca nu ma grabeam nicaieri, si nu aveam chef sa fiu facut sandvis. Dupa inca 5 minute mai vine unul… Cei raniti in orgoliul propriu ca nu au reusit sa urce din prima, sunt acum primii, nici macar cei care coboara nu au vreo sansa, EI TREBUIE sa urce. Eu stateam linistit, inca nu ma grabeam. Dupa inca 5 minute mai vine un metrou, mai gol, am urcat si restul de pe peron la fel, doar ca sa aflam ca trenul merge direct catre Industriilor, si nu mai merge pe ruta obisnuita. In fata mea doi, cu bagaje mari, semn de Gara de Nord. Ajungem la Eroilor, vad ca nu au nici o intentie sa coboare, le zic ca merge catre Industriilor, si nu catre Gara de Nord, se uita la mine mirati, imi multumesc, coboara. Cine stie cati au luat teapa. Ajung acasa, dupa ce ocolesc cu dibacie, baltile si noroiul de la iesirea de la metrou. Ma simt obosit, m-as culca, dar e devreme. Mai stau un pic, poate se linisteste vecinul cu ciocanul.