Ca in fiecare an, in Moldova sunt inundatii. Ce-i drept nu mi-as dori sa fiu in pielea lor. Mai nasol e ca iar o sa ne trezim cu oameni care vor umbla din poarta-n poarta dupa bani sa-si refaca casele. Eu unul nu mai dau. De ce? Acum 3 ani pe cand inca stateam in Brasov, lucram in Schei intr-o vila. Intamplarea a facut ca in ziua respectiva sa plec ultimul de la munca. Eram cu cheile in mana sa inchid poarta, si aud in spatele meu “buna seara, ma scuzati ca va deranjez…” povestea clasica cu “suntem de la, strangem bani pentru…”, in fine, avand in vedere ca strada pe care lucram era numai vile de avocati, doctori etc. deja aveau ceva banuti stransi. Eram cu o zi inainte de salariu, mai aveam 1mil. in buzunar, zic hai sa fac si eu o fapta buna. Am scos portofelul, le-am intins 500k, cu gandul sa raman si eu cu bani de mancare si tigari pana a doua zi, la care doamna “pai numai atat?  De banii astia deabia luam un sac de ciment.”. Asa ca mi-am pus banii inapoi in portofel, am inchis poarta si am plecat, fara sa-i mai bag in seama. Si de atunci mi-am zis in sinea mea ca nu o sa mai dau niciodata bani pentru asa ceva.