In fiecare zi incerc sa muncesc cat mai mult, sa produc cat mai multe idei care sa rezulte intr-un venit, incercand sa construiesc un viitor mai bun pentru noi. Atunci cand fac o pauza si merg la o tigara, mintea mea macina idei de viitor, solutii, proiecte, planuri… Imi sacrific prezentul nostru, pentru viitorul nostru, uitand cateodata ca fara prezent, viitorul nu poate fi in doi. E ca un dus rece, si atunci simt o nevoie nebuna sa te tin in brate si sa te alint, si sa uit de viitor, sa existe doar noi…