De la an la an perioada de colindat creste. Inca n-a venit Craciunul si deja am capiat de eternul colind, care anul asta am observat ca a fost un pic pocit, dar preluat de toti puradeii de pe la metrou. Ei, metroul ca metroul, dar nici acasa nu mai poti sta linistit ca umbla astia la colindat ca zombie intr-un film de groaza. Si totusi, nici asta nu m-ar deranja daca macar repertoriul ar varia. Daaaaaaaaaaar, in afara de eterna lalaiala cu deschisul usii (vezi bah, daca n-ai invatat de la tactu’ lacatuseria, acuma te rogi de oameni), creierul lor nu mai absoarbe nici un vers in plus. Anul asta am auzit primul colind inainte sa plec in Elvetia, deci pe la vreo 2ouazecisiceva noiembrie, anul trecut pe la 20 decembrie. In ritmu asta peste 10 ani, cand o sa stau cu burta la soare in Vama, sigur o sa vina unu sa-i deschid usa.